Psihoterapia Integrativă – O Cale Complexă și Flexibilă spre Schimbare

Scopurile principale ale articolului sunt de a prezenta istoria integrării în psihoterapie, motiv

ele dezvoltării abordărilor integrative și abordările integrării în psihoterapie. Există trei abordări ale integrării în psihoterapie: integrarea teoretică, eclectismul teoretic și factori comuni în diferite tendințe psihoterapeutice. În psihoterapia integrativă, epistemologia de bază, teoria și practica clinică se bazează pe fenomenologie, teoria câmpului, holism, dialog și co-crearea dialogului în relația terapeutică.

Este dificil de definit teoretic și metodologic modelul aplicat clinic care se bazează pe o astfel de prezumții epistemologice și teoretice diferite. Psihoterapia integrativă este o sinteză a psihoterapiei umaniste, a teoriei relațiilor obiectului și a psihologiei psihanalitice de sine. Se concentrează pe dinamica și potențialul relațiilor umane, cu scopul de a schimba relațiile și de a înțelege rezistențele interne și externe. Procesul de psihoterapie integrativă este axat în primul rând pe modelul de dezvoltare-relațional și co-crearea relației psihoterapeutice ca un singur eveniment interactiv, care nu este unilateral, ci mai degrabă un efort comun atât al terapeutului, cât și al clientului. Nevoia de relație este o nevoie umană importantă și reprezintă un proces de acordare care are loc ca răspuns la nevoia de relație, un contact interpersonal unic între două persoane.

Dacă această nevoie nu este satisfăcută, se manifestă prin diferitele sentimente și diverse apărări. Pentru a satisface această nevoie, trebuie să avem o altă persoană cu care să stabilim o relație sensibilă, în acord. Astfel, terapeutul devine această persoană care încearcă să suplimenteze ceea ce persoana nu a primit.

De ce psihoterapia integrativă?

Psihoterapia integrativă este o formă de terapie psihologică ce combină tehnici și metode din diverse orientări terapeutice, cu scopul de a crea o abordare holistică și adaptabilă, potrivită fiecărui individ în parte. Spre deosebire de terapiile tradiționale, care adesea se concentrează pe tratarea simptomelor unei probleme, psihoterapia integrativă sprijină nu doar vindecarea, ci și dezvoltarea personală și autocunoașterea. Aceasta devine o călătorie personalizată, unde intervențiile sunt ajustate constant în funcție de nevoile, obiectivele și dorințele clientului.

Există un acord tot mai mare între psihoterapeuți și cercetători că nicio abordare psihoterapeutică nu poate fi eficientă și adecvată pentru toți pacienții, problemele și contextele. Fiecare model și abordare psihoterapeutică existentă este inadecvată pentru unii indivizi.

Cercetările bazate pe dovezi au demonstrat că tratamentele psihoterapeutice care sunt integrative în natura lor  sunt eficiente pentru mai multe tulburări psihiatrice (depresie, depresie postpartum, tulburări de anxietate, anxietate generalizată, tulburări de personalitate, tulburare disociativă de identitate).